Luăm exemplul unei persoane – Dl Costel – care are închiriat un apartament, iar chiria lunară se situează la 1.800 ron lunar. Este un caz frecvent înâlnit în ceea ce privește veniturile din chirii. Pentru că Costel este un contribuabil bun, declară contractul de chirie la ANAF și achită toate taxele aferente.

Ce achită Costel pentru veniturile obținute până în 2022? Păi, un impozit de 10% aplicat asupra bazei impozabile ( 1.800 x 12 x 60% ) . Impozitul pe care îl achită este 1.296 lei. Rezonabil.

Ce se întâmplă însă începând cu veniturile din 2023, având în vedere modificările recente de legislație? Haideți să analizăm: pe lângă faptul că baza impozabilă nu va mai fi de 60% din veniturile brute (cum este în prezent), ci de 100%, ca și cum n-ar exista absolut nicio cheltuială asociată acestor venituri, Costel va fi nevoit să achite contribuție la sănătate aferentă veniturilor din chirii, cu toate că Costel este salariat și achită lunar contribuția la sănătate prin reținere din salariu.

Sumele totale pe care le va achita Costel, în scenariul în care și în 2023 va încasa tot 1.800 ron lunar din închirierea imobilului, sunt: impozit venit de 2.160 lei și contribuție la sănătate 1.650 lei (am luat în considerare un salariu minim de 2.750 ron, care stă la baza calculării contribuției la sănătate).

Comparație taxe și contribuții :

2022: 1.296 lei
2023: 3.810 lei

Beneficii suplimentare aferente sumelor achitate în plus: 0.
Creștere de costuri aferentă: 294 % .

Acum, spuneți voi, este corect ca modificările fiscale să afecteze atât de tare categoriile de contribuabili simpli, precum Costel? E corect ca această categorie să plătească sume triple de la un an la altul către stat ?

Ce anume încurajează guvernul prin această măsură? Ghici!